Feeds:
Posts
Comments

Clujul este un oras cu 3-4 sute de mii de omuleti. Fara sa intram in detalii, orasul si-a sporit populatia in o suta de ani cam de 6-7 ori.

Astazi, Clujul este format din ´Clujul vechi´ si Cartiere.

AXIOMA UNU: ´Clujul vechi´ este frumos.

AXIOMA DOI: Cartierele sunt urate.

PRIMARIA lui APOSTU si Consiliul lui TISE sunt foarte de acord cu aceste doua axiome si aranjeaza orasul in consecinta.

Astfel, in ´Clujul vechi´ si Centru avem: bancute, pomisori, zugraveli faine, bisnitari, ca doar aici vine turistu´ pregatit sa sparga 50 de euro, iar in Cartiere…PARKINGURI strambe, PARKINGURI urate, PARKINGURI de ghetto.

Bombonul cel mare de pe coliva orasului este STADIONUL, o constructie de vreo 35 de milioane de euro, construit pentru a gazdui fotbalisti si microbisti, care, dupa cum stie tot cetateanul, sunt personajele cele mai importante in sufletul oricarui Politician cu P mare roman.

Acestea sunt noile temple are religiei urbanismului clujean, si acestia sunt pontifii ei: APOSTU si TISE.

Poftit de intrati, platiti de va inchinati!

Amin.

Advertisements

In 1989, imediat dupa Revolutie, in Cluj se parea ca Puterea va fi preluata de oameni provenind din Intelighentia locala, oameni de litere si arte, ce reflectau in mod direct dimensiunea culturala si artistica a Clujului.

Primii doi primari ai Clujului au fost Ioan Pop si Alexandru Serban, primul universitar si literat iar al doilea artist plastic.

Evident, ca pretutindeni in Romania, lucrurile nu puteau sa ramana asa. Un mecanism urias, o caracatita bine hranita din conturile publice, o alianta intre ofiterimea economica si slujitorii ei civili din diversele ministere si institutii a purces la refacerea unei complete iobagii economice a cetateanului fata de societatile statului.

Clujul a fost si el readus iute sub directa conducere a acestei nou-nascute Famiglii economice. In aceasta vasta operatiune, factorul politic a fost instrumentul de otel, iar acestui instrument de otel i s-a dat un viguros luciu nationalist. Politica nationalista a fost aleasa pentru a impune pe scena urbei o adunatura de subingineri, contabili, veterinari si profesori de liceu, a caror pregatire era una medie-profesionala, iar in locul unei viziunii umane, universaliste, se gaseau serii de sloganuri din cantecele Cenaclului Flacara sau filmele lui Sergiu Nicolaescu.

Astazi, prima cohorta de slujitori a Famigliei nu mai exista sau nu mai conduce direct acest oras. Nationalismul de circ practicat in urma, in Cluj, nu mai are putere. Dar reteaua iobagiei noastre economice si sociale exista, iar viziunea universalista, profund umana, este in continuare complet acoperita de o viziune ingusta, de targusor de provincie, iar cei care astazi conduc fac parte din aceeasi elita a mediocritatii ca si acum 20 de ani.

Sincer, am inceput lucrul la acest blog pentru ca in ultimul an, din 2009 si pana azi, am luat o mie de amenzi. Pe langa amenzi, odata mi-au ridicat masina (o rabla), si de alte doua ori mi-au blocat roata. In total am platit si/sau am de platit Primariei undeva la 2000 de lei. Cam 2 salarii de ale mele.

Am avut deja prima poprire de salar. Urmeaza a doua.

Azi amenda, maine amenda, poimaine servus masina – mi-au saltat-o din centru, saptamana ce vine, jap, cacat din ala galben pe roata, da-le la aia telefon, asteapta-i, da-le un milion.

La inceput, asaltul asta al legii si ordinii nu prea m-a atins la neuroni, cumva intelegeam, am masina, am bagat-o in parcare, trebuie sa platesc. Deci, mea culpa. Apoi am vazut sumele, la un moment dat 25 de lei, apoi 50, acum una suta lei. Fuck me, nu e cam scump?

M-am enervat. Si m-am uitat in jur.

Avem: amenzi, ghisee, case si terenuri scumpe, cluburi, bisnitari, parkinguri la tot cartierul, stadion in constructie, politie comunitara.

Nu avem: filarmonica, galerii de arta, blocuri pentru tineri, piete pentru tarani, o presa clujeana independenta.

Scria pe site-ul Primariei ca avem cel mai ridicat standard de viata din Romania. I-auzi. De fapt, se poate, fata de Focsani…

Enfin, parca pe zi ce trece acest oras se afunda intr-o mediocritate trista de culoare maro. In 20 de ani de post-Revolutie, Clujul a ajuns un oras hibrid, patrie a superficialitatii administrative, a lipsei de viziune, a jocurilor financiare ascunse, transpartinice, a ingroparii oricarei dimensiuni culturale de rang european. Noroc ca mai avem Universitatile, artistii si librariile.

Scriu cu tristete si revolta, scriu pentru orasul copilariei si al studentiei mele. Scriu cu speranta, ca in acesti ani, cumva, se va aduna acea masa critica umana ce va zgudui starea de mediocritate instaurata in Cluj. Poate ca acest oras, isi va recastiga stema regala pierduta, si prin ea, conditia de capitala printre capitalele central-europene.

Servus.